- Ar trebui sa o lasam balta, sa ne vedem de drumul nostru, ce avem noi nu are nici inceput, nici sfarsit.
- Nu ma pot desprinde de tine, nu te pot lasa sa pleci, imi iei aerul daca o faci.
- Tu mi-l iei, daca raman. Iar nefericirea pe care mi-o provoci e infinit mai zgomotoasa decat stropii de fericire pe care mi i-ai dat pana acum.
- Spune-mi ce sa fac, arata-mi ce sa schimb, fac orice sa ne fie bine iar!
- Nu am crezut niciodata in ”prea tarziu”. Acum insa chiar e.
Era iarna, frig, noapte. Nu era nimeni pe strada. De pe stalpul langa care parcasem a cazut o bucata mare de zapada. Sub ea era indicatorul strazii: Str Fericirii. O nepotrivire in plus, atata tot.
This is the end
