Imi amintesc ca unul dintre lucrurile mele preferate de dinainte sa am permis de conducere era sa ma plimb cu masina si sa o ascult pe Tracy. Sa privesc pe geam si sa nu vorbesc cu nimeni. Nimic nu mi se parea ca putea interveni intre mine si ale ei Telling Stories. Mi-am inceput ziua mai devreme ca de obicei, o zi gri si ploioasa. O zi in care, de regula, ma deprima tot ce se intampla inca de la interactiunea cu primul strop de ploaie. Am urcat in masina. Am pornit cd playerul. Ea a inceput sa cante. Toate in jur au disparut. N-a mai contat nici traficul enervant din diminetile ploioase, nici semafoarele ce se fac rosii in fata ta, nici domnii soferi care iti taie calea, nici, nici, nici. Dupa o ora in care au rulat doar piesele ei am ajuns la birou. Zen. Mi-am facut un ceai si mi-am inceput ziua. Si am inteles, inca o data, cum toate depind de noi. Cum, daca vrem sa fim fericiti, putem. Fericirea si nefericirea sunt niste alegeri personale. Nu inteleg de ce am alege sa nu ne fie bine. Si totusi, o facem.
In poza nu se vede clar, e un om al strazii care trage dupa el un carucior plin cu cartoane. Pe o strada in panta, inclinata semnificativ, pe o ploaie marunta, dis de dimineata. Mi-a venit in minte Sisif. Am apucat sa ii privesc ochii. Am hotarat ca nu simt mila fata de el ci mandrie. Omul acesta a ales in dimineata ploiasa de 13.02 sa munceasca, in felul lui neinteles de noi, cei care stam intr-o incapere incalzita, in fata unui laptop, inconjurati de o sumedenie de gadgeturi de care am devenit dependenti. Si cred ca era multumit in sinea lui de caruciorul plin si greu pe care il tragea dupa el.
Suntem mai fericiti si mai norocosi decat credem! Si, daca nu suntem in stare sa constientizam singuri asta, atunci sa o facem macar comparandu-ne cu cei din jur, cu cei pentru care putinul pe care il au le este suficient. Cu cei care, in ciuda pierderilor, gasesc compozitia potrivita pentru cenusa pasarii Phoenix si invie prin ea, cu cei care aleg sa lupte, sa creada, sa spere. In niste conditii in care noi, toti ceilalti, am renunta.
Nu stiu daca e Tracy responsabila, omul strazii sau faptul ca am crescut. Am inteles insa ca totul sta in puterea mea. Ca daca vreau, sunt fericita. Si da, sunt fericita!
Telling stories
