Tu stii cine esti?

N-am facut niciodata parte din oamenii obisnuiti. Nu a fost asa neaparat pentru ca nu am vrut ci, mai degraba, pentru ca nu am putut. Am fost mereu "altfel". M-am trezit de atatea ori impotriva lumii incat am pierdut sirul incercarilor de a deveni "ca ceilalti' doar pentru ca asa parea mai simplu. Poate nu am vrut mereu sa imi cer iertare dar am stiut intotdeauna sa arat ca "sunt aici". Poate nu am reactionat mereu pe masura asteptarilor oamenilor de langa mine, dar am fost intotdeauna "eu". Am foarte bine delimitate in minte granitele peste care nu trec iar putinele compromisuri pe care le-am facut au fost intotdeauna in numele iubirii, nicicand pentru ceva material. Ma hranesc din seva lucrurilor pe care cardul meu nu le poate cumpara si mor dupa mesajele simple de noapte buna venite din senin, de la oameni dragi. Am scris la un moment dat aici despre lucrurile ce ma definesc si prima oara cand am primit ceva "pentru ca am citit pe blog ca iti place" mi-a dat un sentiment de nedescris.

Universul in care se desfasoara viata mea e unul mic. Dar imi e suficient. Acum stiu cine sunt oamenii de langa mine. Am invatat sa ii accept si, in egala masura, sa ii las sa plece. Cred ca cea mai mare dezamagire pe care ti-o poate provoca un om nu poate fi definita in ceva/de ceva. Cred ca dezamagirea in sine e mai grava decat ce face/nu face. Ne place sa credem ca omul langa care ne punem seara capul pe perna, nu poate trai fara noi, ca o promisiune, o data facuta, inseamna ca se va si implini. Uneori e asa. Alteori nu. Vreau sa cred, in ciuda tuturor esecurilor de pana acum, ca dragostea adevarata exista, ca avem singuri puterea sa ne vindecam toate ranile, ca semnele ramase ne intaresc, ca pasarea Phoenix e mai mult decat un simplu mit. Ca, daca stim cine suntem, daca ne stim visele si dorintele, ne suntem datori sa le indeplinim.

La un moment dat i-am rugat pe oamenii de langa mine sa ma descrie intr-un singur cuvant. Unul dintre raspunsurile care mi-au placut cel mai mult a fost "aproape". Mi-ar placea tare mult sa aud si altele asa ca astept sa imi spuneti. Describe me in one word! I dare u!

Eu stiu cine sunt. Tu stii?

Venice, love at first sight

M-am indragostit o singura data de un loc, de plaja mea din Corfu, de plaja iubirii. L-as decreta oricand cel mai minunat loc din lume. Poate pentru ca a fost primul paradis atins, poate pentru ca eram "noi", poate pentru ca...
Zilele trecute am calcat pe "pamant" venetian. Inca de la primul pas mi s-a taiat rasuflarea. Intre ape, cladiri vechi cu geamuri mici si rufe intinse pe sfoara, poduri inguste, vaporase si vestitele lor gondole, masti si mii de oameni, au ramas acolo si bucati din mine. Bucati de suflet.
Stiu sigur ca pasii mei se vor mai indrepta macar o data spre Venetia. Sa-mi iau inapoi bucatile lipsa.

"Intre ape, numai ea era pamant".

Ca sa va indragostiti si voi...

 

Bye, bye...

Si eu, baby, si eu.

Si eu te iubesc, baby, si eu. Nici mult, nici putin. Te iubesc cat sa-ti tina iarna de cald. Cat sa-ti fie ceaiul fierbinte cu lamaie. Cat sa-ti fie calda partea de pat in noptile reci. Cat sa-mi stea mana in mana ta si sa nu ii dai drumul. Cat sa alergi de la capatul pamantului ca sa ma privesti in ochi. Cat sa-mi recunosti parfumul in multime. Cat sa ma cauti in toate femeile din lume si sa nu ma gasesti.

Si eu te iubesc, baby, si eu. Nici mult, nici putin. Cat sa nu pleci niciodata.


Wherever you will go...

Masti

Imi amintesc ca primul lucru pe care mi l-ai cumparat a fost o masca in miniatura. Am profitat de ocazie si am stabilit impreuna ca noi nu vom purta niciodata una. La un moment dat unul dintre noi a gasit o masca si, intr-un moment de slabiciune, a incercat-o. Si asa a ramas.

Daca e sa ma intorc in timp, stiu exact care e momentul. Am simtit lama rece a cutitului ce mi-a strapuns inima si ce a impartit in doua, pentru totdeauna, povestea noastra. De atunci totul s-a impartit in "inainte" si "dupa". De atunci soarele n-a mai stiut sa fie bland, ci sa arda. Marea a devenit rece si castelele la care m-ai dus candva n-au mai avut covoare rosii in asteptarea mea.

"Credeam ca suntem doi si singuri, si-n loc de inima, ne bate luna."  M-am inselat.

Cand stii?

 

Care e pretul suprem pe care il platim pentru o iubire? Care e limita dintre suportabil si agonie? Cate frunze isi va mai scutura toamna pana cand mana mea isi va gasi iar locul in causul unei alte maini? De cate ori trebuie sa cazi ca sa te poti ridica si de cate ori te poti ridica fara sa iti pierzi bucati esentiale din tine? Cu ce mai ramai cand ii dai unui om totul? Cand "totul" acela e prea mult pentru el. Cum stii sa termini un puzzle ce are piese lipsa? Ce pui in locul lor?
Cand stii ca trebuie sa ierti? Ca nu e prea mult, prea de neiertat? Cand stii ca o poveste e gata? Ca e punct, nu virgula. Cand stii ca podul ce ti se arata in fata trebuie trecut, nu ars? Cand stii ca daca pleci nu trebuie sa te mai intorci?
Cand stii? Nu stii...




This is no ordinary love...

Octombrie, luni

E un soare mult prea puternic pentru luna in care ma aflu. E prima oara cand parul meu are culorile toamnei. O toamna pe care nu o astept niciodata dar care, anul asta, a stiut sa fie altfel. A stiut sa fie calda, a stiut sa-mi arate culorile de care ma feream mereu, a stiut sa ma doara si sa ma intareasca in acelasi timp.
Azi nu mai fug de nimeni. Nici macar de mine. Azi stiu cine sunt. Azi stiu ca daca vreau, pot. Ca dincolo de toate fricile si toti demonii, de toate caderile in gol si toate promisiunile incalcate, nu ma asteapta nimeni sa ma salveze, ca sunt singura care poate schimba povestea. Ca povestea nu e trista decat daca o las eu sa fie.

Azi stiu ca exista oameni care ma vor iubi neconditionat, atat de putini si totusi, atat de suficienti, pe care ii voi iubi pana la epuizare. Oameni ce gasesc in mine culori, toate culorile toamnei pe care eu le vad acum pentru prima oara.

Octombrie, luni. Azi stiu. Si nu o sa mai uit niciodata.




I believe in the person I want to become.
I believe in the freedom of the open road.
And my motto is the same as ever:
"I believe in the kindness of strangers. And when I'm at war with myself I ride, I just ride."
Who are you?
Are you in touch with all of your darkest fantasies?
Have you created a life for yourself where you can experience them?
I have. I am fucking crazy.
But I am free.