Cred ca pentru tot ce primim intr-o zi de la viata asta, o parte, oricat de mica ar fi ea, trebuie sa o dam inapoi.
Cred ca nu trebuie sa stam inchisi in cochilii si ca universul nostru ar trebui sa fie unul deschis, unul in care sa primim, macar din cand in cand, oameni ce au nevoie de noi, de maini intinse pentru a se ridica, de lumini aprinse pentru a vedea drumul, de imbratisarea noastra pentru a le reda speranta, de zambete sincere pentru a-i invata sa creada. In ei. In omenire. Intr-un maine mai bun.
Cred ca in bilanturile pe care ni le facem din cand in cand nu ar trebui sa primeze de cate ori am fost primii la job, cate targete am depasit, cate locuri am mai vizitat, cate like-uri sau check in-uri am mai strans, ci cati oameni am facut sa zambeasca, cate usi am deschis pentru altii, cator oameni le-am facut ziua putin mai buna. Lumea asta este plina de oameni singuri si tristi. Uneori ii vedem, alteori alegem sa nu. E, insa, la fel de plina si de oameni buni si calzi. Asa, ca tine. Chiar daca poate ai uitat, chiar daca in toata alergatura unei zile nu te gandesti la asta, tu, in sinea ta, esti un om bun. Lasa bunatatea sa iasa, n-o tine ascunsa, asa nu e de niciun folos.
Peste 20 de zile e Craciunul. Ca o lege nescrisa, unii vor avea prea mult, altii prea putin. Dincolo de lumea frumoasa si pregatita de sarbatoare e o alta parte, o realitate pe care alegem de multe ori sa nu o vedem crezand ca nu o putem schimba. Dar o putem. Eu. Tu. Noi. Fiecare in parte, fiecare impreuna. Sigur ai lucruri ce nu-ti mai sunt de niciun folos. Sigur ai o sora mai mica, sau un nepot, sau un copil, sau o haina, sau o jucarie, sigur ai ceva ce poti sa dai mai departe. Sigur-sigur! Hai sa facem niste copii fericiti. Hai sa le aratam ca exista Mos Craciun. Hai sa fim noi, fiecare in parte, Mos Crăciunul cuiva.
P.S. Ei sunt Andrei, Ana, Maria si Teodora. Au 11, 8, 6, 2 ani. Sunt frati si sunt imbracati cu "hainele lor bune". Intre timp a venit iarna si le-ar prinde bine altele mai groase. Si niste carti. Si poate niste jucarii. Cateva dulciuri. Si o scrisoare de la Moshu. Si le vor primi. Pe toate. Avem noi grija de asta.
Cand am primit eu poza, mama lor trebuia sa nasca. Intre timp a venit pe lume o fetita. Care are nevoie de tare multe lucruri, ca orice bebe.
La fel ca ei mai sunt si altii. Nu voi pune poze pentru ca ce vreau eu sa stranesc in voi nu vreau sa aiba legatura cu impactul unei fotografii, ci cu ceva ce e in voi, cu ceva din care sunteti plamaditi: cu bunatate.
"Helping hands are better than praying lips"
P.S. Ei sunt Andrei, Ana, Maria si Teodora. Au 11, 8, 6, 2 ani. Sunt frati si sunt imbracati cu "hainele lor bune". Intre timp a venit iarna si le-ar prinde bine altele mai groase. Si niste carti. Si poate niste jucarii. Cateva dulciuri. Si o scrisoare de la Moshu. Si le vor primi. Pe toate. Avem noi grija de asta.
Cand am primit eu poza, mama lor trebuia sa nasca. Intre timp a venit pe lume o fetita. Care are nevoie de tare multe lucruri, ca orice bebe.
La fel ca ei mai sunt si altii. Nu voi pune poze pentru ca ce vreau eu sa stranesc in voi nu vreau sa aiba legatura cu impactul unei fotografii, ci cu ceva ce e in voi, cu ceva din care sunteti plamaditi: cu bunatate.
"Helping hands are better than praying lips"
