#10anideiubire

O iubesc inca de dinainte de a se naste. Stiam ca avea bucati esentiale din Claudiu si speram, din tot sufletul, sa aiba ceva si din mine. Orice, oricat de mic. Si are.

Uit lucruri mai mereu. Dar mi-a ramas intiparita in retina si, mai mult, in suflet si in tot ce sunt, momentul in care am tinut-o in brate prima oara. E ceva dincolo de cuvinte, de intelegere, de lumea asta in care suntem azi.  Era perfecta. Inca e. Va fi mereu.  Ne-a schimbat pe toti cei din jurul ei si a devenit, pentru fiecare in parte, un univers, un intreg, o mare nesfarsita de dragoste.

O iubesc, asa cum ii placea ei sa spuna cand era mica, pana la luna si inapoi. Eu mai mult. Ba eu, ba eu! Multa vreme, daca ii spuneam ca sunt matusa ei, plangea si spunea ca nu e adevarat, ca ii sunt sora. Acum, cand ii povestesc asta, rade. Adevarul e ca nu i-am fost niciodata matusa iar ea nu mi-a fost niciodata nepoata. Ca e ceva ce-mi curge prin vene si-mi pompeaza inima. Ca, oricat de putin as sta cu ea, oricat de rasfatata ar fi uneori, cand suntem doar noi doua, cand purtam discutii ciudate “de fete”, ma amuza, fascineaza si intristeaza cat de tare si repede creste. N-o vreau adolescenta, vreau sa ramana copil, vreau sa nu-si doreasca sa fie mare, vreau sa se mai joace cu papusi si sa stea, ore intregi, sa faca un lego. Vreau sa stie cat e de iubita si cum am face, cu totii, orice pentru ea. Si cred ca stie. Stie sigur.

In timp ce scriu randurile acestea, in cuptor se face un tort. M-a rugat sa-i fac unul pe care sa nu il ornez pentru ca si-a cumparat inimioare si vrea sa-l faca ea. M-a mai rugat si sa-i cumpar “o vila” cand o sa am bani stransi din torturi, dar asta e alta poveste. Ar fi dragut sa-mi iasa.

In urma cu 10 ani viata mea a capatat alte valente. Nu pot sa cred ca sunt 10. Nu inteleg cand au trecut, nu vreau sa ma gandesc la cate lucruri nu se mai pot intoarce, nici la cate momente am ratat nefiind cu ea. Vreau doar sa ma bucur de tot ce inseamna copilul asta, atat de frumos, atat de iubit, atat de al meu.

La multi ani, minune!

#carpediem

Viata e mai mult decat reguli ce trebuie urmate ca sa ajungi din A in B. E mai mult decat o alergătură continua dupa himere. E mai mult decat toate lucrurile pe care le faci din obisnuintă si nu iti mai provoacă freamăt. Dar le faci. Asa le-a facut si mama ta, si mama mamei tale, asa le fac oamenii din jur, asa ti s-a spus ca trebuie.
Carpe that fucking diem. Spune te iubesc si mi-e dor fara cea mai mica frica ca nu vei auzi acelasi cuvinte inapoi, ca raspuns. Respira aerul asta de primavara pe care il astepti de atâta vreme. Da-ti seama ca de cateva zile de trezeste ciripitul pasarilor inaintea alarmei de la telefon. Ridica-te din pat si ia-ti si sufletul cu tine.
Viata e nedrept de scurtă. Eat the damn dessert first!

#8martie

Inainte de orice altceva, ziua asta, pentru mine, e despre mama. E despre felicitari confecționate la scoala, despre flori cumparate cu banii stransi de dinainte, despre emotia cu care o asteptam sa vina acasa. Cred ca cel mai important dar pe care il primesti de la viata, inca din secunda in care iti deschizi ochii, e mama. Si dragostea ei nesfarsita. Grija aproape obsesiva ce ti-o poarta mereu. Incapatanarea de a nu te lasa sa renunti. Seninul din ochii ei. Certitudinea ca esti iubit. Neconditionat. Pentru totdeauna.
Azi e despre tine. Azi si fiecare zi. Cuvintele sunt de prisos.
Si poate ca scazi in înăltime cu fiecare an dar cresti necontenit în ochii mei.

La multi ani, mama mea!
La multi ani, femei minunate!