Îl știu de când am deschis ochii in primele dăți. Și până-i voi închide, va fi omul pe care îl cunosc, recunosc și aleg fără ezitare din oricâte lumi și vieți ar fi. Îl iubesc cu fiecare bătaie a inimii mele iar certitudinea că inima lui e la fel cu a mea mi-a fost scut indiferent de vreme și vremuri. Mi-a fost și îmi e liană spre orice mi-aș lua zborul și ancoră deopotrivă. Mi-e țărm cu ape sărate și barcă ce te-aduce mereu, fără măcar să o chemi, acasă. Mi-e tot. Mi-a fost mamă și tată, prieten și critic, model și sprijin. Indiferent câte variabile am întâlnit, el mi-a fost și îmi e constantă.
Ne place să credem că suntem invincibili. Că toate reușitele noastre au fost prin propriile forțe. Că lumea din jur e o variabila de care nu ne-am agatat cu adevarat niciodată.
Că nu datorăm nimic, nimănui. Că fiecare pas, transpirat la maxim sau ușor ca un fulg, a fost parcurs de unul singur, independent de alte mâini care ne-au ridicat, ajutat, împins. Poate pentru unii dintre noi chiar așa e. Lucky them. Or not.
Eu fac parte din ceilalți. Eu sunt plămădită dintr-un amalgam pe care alții l-au lăsat în mine. În urmă cu multă vreme, de tot, pentru totdeauna. Sunt închisa într-un triunghi al dragostei, atat de simplu și totuși, atât de suficient. Am în el îngeri, pe mama și pe cel mai bun frate pe care viața asta mi l-ar fi putut oferi.
La mulți ani, the best part of me! Cuvintele nu vor fi nicicând suficiente, tu însă le știi din priviri.
