Cand ai plecat, am stiut. Nimic, niciodata, nu o sa mai fie la fel. Soarele o sa ma arda, marea nu o sa mi se mai para nesfarsita ci rece, vantul o sa-mi usuce pielea, privirea o sa-mi devina opaca, "dragoste" o sa devina cuvant de dictionar, rasul o sa se transforme in zambet iar sufletul o sa mi se inchida cu nedrept de multe lacate fara cheie. Am mai stiut ca nu o sa incetez niciodata sa te caut. In fiecare sunet, in fiecare miros, in fiecare privire. In fiecare barbat.
Nu m-am inselat nicio clipa, in nicio privinta. Locuiesc in aceeasi casa, era mult prea dificil sa renunt la ea si, chiar daca am renovat-o din temelii pentru a nu-mi mai aminti de tine, un lucru a ramas neschimbat. Usa pe care ai plecat. Si sunetul ei inchizandu-se in urma ta. Uneori ma uit obsesiv spre ea. Recunosc, chiar daca te stiu in alt colt de lume, astept sa te intorci. Sa te intorci ca si cum nu ai fi plecat niciodata.
Oamenii din jurul meu nu-ti pomenesc numele, esti o poveste incheiata, esti un subiect tabu, esti doar o umbra ce nu trebuie sa-mi mai intunece viata.
Si totusi... "In mine se mai vorbeste si astazi despre tine."
http://www.youtube.com/watch?v=2ntKgLxgY9s&NR=1&feature=endscreen
http://www.youtube.com/watch?v=2ntKgLxgY9s&NR=1&feature=endscreen