Asternuturile inca miros a tine. Nu tare, suficient insa cat sa nu ma lase sa le schimb. E totul pastrat nemiscat. Camasa ta alba, preferata mea, pe scaunul de langa noptiera, ceasca ta de cafea, inca pe jumatate plina si florile ce incep sa se ofileasca. Nu ma pot atinge de nimic. Au ramas toate incremenite. Si ele, si eu. Fata mi-e impietrita, nu pot schita niciun gest, nu ma pot forta sa imi iasa nici macar o grimasa. M-am ridicat mecanic din pat doar ca sa verific daca nu cumva te-ai intors. Am zeci de apeluri ratate si mi-e plina casuta de mesaje, de amenintari ca, daca nu raspund, vin peste mine. Ce sa le spun? Nu pot sa pronunt cuvantul. Daca il rostesc, devine adevarat. Iar eu, si inima mea, si fiecare bucatica din mine striga si urla sa vii inapoi.
Mi-e sete. Mi-e foarte cald si mi-e sete. Deschid frigiderul si vad inghetata mea preferata. Tu mi-ai cumparat-o. N-o sa ma ating de ea, n-o sa mai vreau niciodata sa mananc aroma aceea. Inchid usa si te vad. Esti pe magnetul de frigider in prima poza ce o avem facuta impreuna. Merg inapoi in pat, imi iau camasa ta pe mine si ma pun sa dorm. Sunt istovita de dor si de durere. E doar a doua zi si totusi lumea s-a oprit in loc. Stiu ca trebuie sa ma ridic, sa ma reculeg, sa merg mai departe. Stiu si ca o sa o fac. Dar nu azi, azi nu pot. Azi raman aici nemiscata. Si te chem. Si te astept sa te intorci.http://www.youtube.com/watch?v=x4r-c4I_9Rc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu