De cate ori obosesc sa alerg si ma opresc speriata ca daca voi trage aer in piept de prea multe ori nu voi ajunge in timp la linia de finish, o voce din mine, mai inteleapta decat celelalte voci, ma intreaba: where to? Chiar asa, unde ma grabesc? De ce? Ca sa ce?
De cand ma stiu am tot asteptat sa treaca timpul. Sa vina weekendul, vacanta, anii de liceu, anii de facultate, sa treaca examenele, sa vina primavara, apoi vara, sa il cunosc pe printul din poveste, sa vad mari, tari, castele si apusuri de soare.
Au venit toate. Si au trecut toate. Unele m-au multumit, altele m-au incantat, multe dintre ele m-au dezamagit cumplit.
De o vreme nu mai astept sa treaca. In fiecare toamna m-am inchis intr-o cochilie si nu am mai iesit din ea pana primavara. Inafara de iarna trecuta, nu-mi amintesc de nicio alta iarna in care sa fi facut ceva memorabil. Anul asta vreau sa fie altfel. Am nevoie sa fie altfel. Am nevoie sa simt, sa ascult, sa privesc, sa traiesc! Sa nu ma mai intereseze vremea de afara. Ploua? Si ce daca? Stropii nu-mi pot ajunge in suflet decat daca ii las eu. E frig? Sa fie! Asa voi avea dimineata flori de gheata pe fereastra. Se face intuneric mult mai repede? Si? Daca lumea nu sta in loc, de as face-o eu? Vreau sa dau volumul mai tare la toate sunetele pe care pana acum le-am ignorat, sa-mi deschid ochii sufletului si sa vad colorat tot ce pana acum era alb negru.
Am ajuns in era in care pozele pot fi editate in atatea variante. Poti scoate oameni, poti sterge lacrimi, poti adauga toate culorile lumii. De ce m-as plafona in cotidian cand dincolo de el e o lume atat de frumoasa?
Nimic nu e imposibil decat daca-l facem noi sa para asa! Noi singuri punem lumea in miscare! Come on people, put a smile on your face so the world smiles back!
Aleg sa-mi pese! De cei din jurul meu dar, mai ales, de mine! Nu pot opri timpul, asta e clar, pot insa sa-l fac sa conteze. Nu vreau sa treaca toamna, nu vreau sa sar peste iarna si sa vina primavara, nu vreau sa treaca saptamana ca sa dorm in weekend, nu vreau sa alerg toata viata dupa lucruri insignifiante si sa ma trezesc intr-o zi, imbatranita de ganduri, avand un cufar prafuit in care sa tin toate visele pe care nu am avut curajul sa le transform in realitate. Sa nu mai gasesc cheia pentru a-l deschide sau, chiar daca o gasesc, sa fie mult prea tarziu pentru ele.
Mi-e frica mereu. Nu de esec, saracie sau neajunsuri ci de oamenii pe care i-as putea pierde.
Am foarte putini prieteni. Sunt insa de-adevaratelea toti.
Nu prea imi plac animalele.
Ador copiii.
De o vreme nu mai port inele.
Am un milion de fobii.
Atipic, cred despre sefii mei ca sunt cei mai buni.
Nu pot trai intr-o dragoste incompleta.
Mi-am luat ramas bun de la toti oamenii pe care i-am pierdut.
Iert tot ce pare de neiertat. Chiar daca nu o arat.
Nu stiu iubi conditionat. Nu pot. Nu vreau.
Nu prea mai cred in oameni.
Imi place lucrurile simple, curate, transparente.
Da, stiu cu adevarat ce inseamna fericirea. Si nefericirea.
Imi place sa primesc flori.
Cred in ingeri. Tare de tot. Am unul doar al meu.
Imi place ploaia doar daca stau in casa, in bratele iubitului meu.
Nu am nicio pasiune exagerata.
Imi place sa gatesc.
Iubesc un om despre care vreau sa cred cu tarie ca e jumatatea mea.
Sunt dependenta de mama.
Mi-e frica de intuneric.
Nu suport oamenii mincinosi si prefacuti. E insa plin de ei.
Am nevoie sa ascult ambele variante ale unei intamplari inainte de a lua o decizie.
As face orice pentru iubitul meu chiar daca gresesc, de multe ori, aratandu-i asta.
Am o prietena virtuala cu care vorbesc mai mult decat cu oricine altcineva. Abia astept intalnirea live!
Mi-e tare dor de bunicii mei.
Nu cred ca exista nu pot, doar nu vreau.
Exista cativa oameni cu care, oricat de mult timp ar trece fara sa-i vad sau sa le vorbesc, oricate tari ne-ar desparti, simt ca timpul nu ar putea trece peste prietenia noastra (Dora, Cori, Alina, despre voi vorbesc).
Imi place sa scriu.
Iarna beau ceai non stop.
Ador calatoriile. Si plimbarile.
M-as muta pe Apraos Beach in Corfu.
N-as refuza niciodata un porumb copt cu sare si unt.
Anul asta am facut prima data dulceata. De merisoare.
Colectionez magneti de frigider. Si amintiri. Si vise.
Cred cu tarie in tot ce promit.
Stiu ca niciodata ceva nu e prea mult in numele iubirii. Evident, cand iubirea e reciproca.
Nu suport intrebarile de genul ”cum ar fi fost daca”.
Am o perna preferata. Merg cu ea in concediu.
O sa ma cheme intotdeauna Pop. Claudia Pop.
Ma obsedeaza vasele din chiuveta, le spal indiferent de circumstante.
Imi plac argumentele.
Judec oamenii dupa felul in care scriu, dupa greselile de ortografie, dupa greselile din vorbire, nu pot sa trec peste asta.
Sunt sceptica in privinta oamenilor si am, aproape intotdeauna, dreptate.
7 e cifra mea magica.
Septembrie e luna trista a sufletului meu.
Beau cafea din aceeasi cana in fiecare zi.
Am cel mai iubit frate din lume.
Visez sa am cel putin 2 copii si sa stau la casa. Si sa am gradina si livada in spatele ei. Sa cultiv lavanda.
Imi place sa scriu mesaje.
In septembrie, in 3 saptamani mi-au murit toate cele 4 orhidee pe care le am. Cred ca sunt in conexiune cu sufletul meu.
Nu am avut niciodata un animal de companie, cu exceptia unui papagal, in urma cu foarte multi ani.
Am o problema cu functionarii de la stat. Cu cei plictisiti de jobul lor.
Pe fetita mea o va chema Maya.
A iubi cred ca e cea mai importanta lectie ce trebuie invatata. Si poate si a ierta.
Nu imi plac oamenii care se plang de o problema pe care nu au incercat niciodata sa o schimbe/indrepte.
In toate luptele pe care le duc stiu sa castig cu modestie si sa pierd cu demnitate.
Bauturile pe care imi place sa le beau sunt Martini alb si Baileys.
Am cateva te iubesc-uri de care ma agat de cate ori mi-e greu.
Imi place mirosul cartilor vechi. Si sunetul pe care il face pagina intoarsa.
2012 a fost cel mai fericit an din viata mea. 2002 cel mai trist.
Am simtit de multe ori ca nu mai pot, am continuat insa de fiecare data, stiam ca a renunta la o lupta nu e o optiune.
Imi place tare de tot Lana del Rey. Si Tracy Chapman. Si va rog, pe cei ce inca nu stiti piesa, sa ascultati Loreena McKennitt Lullaby.
Si voi? Cat de multe stiti despre voi?
Si...ce stiti despre mine, altceva?
