luni, 24 august 2015

Survive




Trage aer in piept. Asculta zgomotele din jurul tau, pune-le pe silent pe cele ce-ti urla in minte de prea multa vreme. Elibereaza-te de toti oamenii ce nu stiu sa renunte singuri la tine, da-i drumul omului ce nu vrea sa luptati aceeasi lupta. Traieste pentru azi. Lasa ranile din trecut, in trecut. Nu te sufoca din cauza temerilor de maine. Nu le spune sa te trezeasca cand se termina septembrie. Nu sari peste inca un anotimp. Renunta la tot ce-ti face din suflet ancora. Tu ai nevoie de aripi. Asta imi spune, inima mea, in fiecare zi.

"De cate ori crezi ca poate fi ranita o inima?" Ma intreaba din cand in cand organul asta ce-mi sta in piept si bate in ritmuri de neinteles, fie cu mii de batai pe minut, fie cu ultima putere. Ma intreaba des. Si ma prefac, de fiecare data, ca nu inteleg, ca nu aud, ca nu. Ultima oara a intrebat zgomotos. Nu mai puteam fugi. Asa ca m-am oprit din tot. Credeam ca raspunsul va fi unul greu, imposibil de dus, imposibil de dat.
"De cate ori o lasi" i-am spus greoi, in soapta.
Pentru o clipa nu a mai batut. Iar eu m-am uitat la ea, asa oprita, si nu am reactionat. Era ca un ceasornic vechi, ruginit. Ma simteam de parca as fi in Mecanica Inimii. Stiam ca daca as atinge-o, putin macar, si-ar relua cursul. Ca m-ar fi certat pret de cateva zile ca i-am facut atata rau prefacandu-ma ca nu stiu un raspuns atat de evident, dar ca in final m-ar fi iertat. Mi-am dus degetele spre ea dar mi le simteam inclestate. Am inceput sa imi imaginez cum, daca o las sa plece, nimic de pana acum nu va mai durea, cum va veni o inima noua in locul ei, una ce nu are rani la vedere, una ce nu-si ingheata vise, ce nu-si smulge, pana la ultima zvacnire, orice amintire ramasa, pentru a o face sa dispara. Mi-am imaginat cum nimeni nu ma va mai intreba despre cele 3 puncte de pe irisul ochilor mei sau ca, cel putin, nu ar mai trebui sa imi amintesc ca totul e despre tine. Am cantarit tot ce pierdeam. Si pretul pe care l-as plati. Apoi mi-am amintit cum Inga si-a tatuat zilele trecute pe deget o chestie ce semnifica armonie. Si cum de atunci ma tot gandesc si eu, daca ar fi sa scrijelesc ceva definitiv in mine, ce as alege. Si brusc m-am trezit. Pe un perete inca neatins de lume din inima aia ce statea oprită sub ochii mei am scris "Survive". Iar ea, simtindu-mi atingerea, si-a reluat cursul. Si eu o data cu ea.

Trage aer in piept. Asculta zgomotele din jurul tau, pune-le pe silent pe cele ce-ti urla in minte de prea multa vreme. Elibereaza-te de toti oamenii ce nu stiu sa renunte singuri la tine, da-i drumul omului ce nu vrea sa luptati aceeasi lupta. Traieste pentru azi. Lasa ranile din trecut, in trecut. Nu te sufoca din cauza temerilor de maine. Nu le spune sa te trezeasca cand se termina septembrie. Nu sari peste inca un anotimp. Renunta la tot ce-ti face din suflet ancora. Tu ai nevoie de aripi. Inca imi spune, inima mea, in fiecare zi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu