The people. The searching.

In putinele dati in care ies in pauza de la job imi place sa stau singura pe banca in Piata Unirii si sa ma uit la oameni, sa imi imaginez povestile lor, sa le studiez ticurile, felul in care isi fac poze, cum li se schimba mimica cand apare persoana pe care o asteapta. Aproape toata lumea asteapta pe cineva. Se fac cateva sute de poze. Si alte cateva sute de selfie-uri. Sunt mereu aceiasi cersetori, aceiasi oameni ai strazii, aceiasi vanzatori ambulanti, bisnitarii de la Diesel, Adrian care face rost de fise pentru parcare, doamna care vinde carti postale si are mereu cu ea o pisica, batranica ce vinde flori la colt pe Memo, turistii care cer indicatii, oamenii ce hranesc porumbei, o doamna bolnava ce sta pe iarba in fata bisericii si face matanii si cruci incontinuu.

Fiecare are o poveste.

Cu totii asteptam pe cineva. Pe fiecare ne asteapta cineva. Aici, acum, sau in alta parte. In alta piata. Sub alte raze de soare. Cautandu-ne sau doar stiind ca vom veni, la momentul potrivit.
Si vom veni. When the time comes.