Dulciuri cu suflet

Freud zicea ca omului ii trebuie un vis ca sa suporte realitatea. La fel zic si eu. O vreme am stat si am tot adunat vise mici ce, credeam eu, ma vor face fericita. Unele dintre ele chiar m-au facut. Unele au ramas de neatins iar la altele mi-am dat seama ca sta in puterea mea sa le transform in realitate, sa le dau viata, sa le cladesc, pas cu pas, zi de zi,  Am iesit din "ce frumos ar fi daca..." si am incercat "ok, let's do this". Oamenii au crezut mereu despre mine ca sunt complicata. Poate sunt. Cert e ca ma fac fericita cele mai banale lucruri din lume. Unul din ele e tot ce tine de dulciuri, de copt, de cautat si incercat retete, de pregatit cutii de briose pufoase, de platouri cu torturi, de tarte pline de ciocolata, de cheescake-uri colorate, de dulcegarii in care am lasat o parte din mine. Intr-o zi voi avea 4 pereti in care toate visele mele vor avea un nume si-o forma finita pe care fiecare dintre voi o va putea lua, acolo, sau la "pachet". Stiu sigur asta. Stiu cum va arata fiecare detaliu. Si ce gust va avea. Mai stiu ca se va intampla fix cand va trebui sa se intample, pentru ca viata asta, de cele mai multe ori, aranjeaza singura lucrurile. Asa ca am rabdare. Iau lucrurile pe rand, asa cum vin. Si, intre timp, mai coc ceva. Un dulce. Cu suflet.

Asa arata primul tort facut pe comanda. Nu am avut niciodata atatea emotii de cand dulcegaresc. Iar cu banii ce i-am luat pe el...hmmm, i-as pune in rama ca sa tin minte mereu sentimentul de azi.
#letmebakeallday