Nu stiu care e varsta la care incepem sa imbatranim. Nici ce inseamna asta exact. Stiu insa ca nu ma mai simt tanara. Si nu pentru ca nu ma mai prind zorii zilei citind sau stand in fata monitorului, nu pentru ca preocuparile celor de varsta mea mi se par superficiale uneori, nu pentru ca vad ridurile mamei, nu... ci pentru ca simt ca nu mai am timp pentru tot ce vreau, simt ca-mi scapa printre degete multele vise ce le aveam candva. Ieri am probat inelul de logodna al unei prietene, un inel perfect. Degetele mele insa au imbatranit. Nu mai arata cum aratau daca as fi raspuns "da" prima data pe vremea cand eram tanara si fara riduri, fie ele doar de expresie. Nu stiu cum sa combat sentimentul asta de imbatranire. Nu stiu sa-l gestionez, sa-l manevrez, sa-l reduc, sa-l asum. Poate faptul ca barbatul de langa mine are o varsta la care imi amintesc si eu ca-mi era bine imi provoaca sentimentul asta, faptul ca el "are timp" ma face pe mine sa simt ca nu mai am. Pana sa am 20 de ani am vrut sa am un copil. Apoi am abandonat ideea atat de tare incat mi-am schimbat/pierdut intreaga viata din acest motiv.
Anii au trecut. Il inteleg acum, mai bine decat as vrea, pe barbatul pe care l-am pierdut pentru ca simtea ca nu mai are timp sa stea dupa mine sa vreau un copil, o familie. Acum vreau eu un copil, o familie. Nu ma visez mireasa. Dar ma vreau sotie. Si mai apoi mama. Traiesc azi o viata la care nici n-as fi visat. Asta, datorita celui mai bun si mai frumos barbat din univers, al meu! Si totusi, ceva imi lipseste. Inelul de pe degetul meu imbatranit. Certitudinea (prosteasca poate) ca apartin de-adevaratelea cuiva, ca-mi apartine... De parca un inel ar putea sta in fata furtunii. De parca o promisiune ar putea muta muntii...
Poate merit sa platesc pentru tot ce n-am vrut in viata mea de dinainte. Poate merit sa nu am toate lucrurile de care am fugit cu disperare. Poate simt gresit ca asta e momentul. Poate...
Poate maine o sa ma trezesc intr-o dimineata rece de toamna, in luna asta sfasietoare pentru sufletul meu, si imi vor fi trecut toate. Pana la urma, in buletin n-am decat 27 de ani. Neimpliniti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu