Am ajuns si in luna sufletului meu. In nesfarsita luna septembrie. Inceputul toamnei m-a prins pe tarmurile marii. Si, pentru prima data, in largul ei. De 10 ani traiesc un amalgam de stari. Am invatat sa indur un dor ce se zbate mereu in mine. Am invatat ca de unele trestii nu ne agatam in van, ca de unele vise trebuie sa tinem cu dintii si sa le urmam oriunde ne-ar duce, ca trebuie sa renuntam la oamenii ce ne transforma zambetul in furtuna si ca pe unii ii putem inchide pentru totdeauna in noi, ca unele usi trebuie inchise pentru simplul fapt ca nu duc nicaieri.
Luna asta are un singur ecou ... http://www.youtube.com/watch?v=iqxQj9DwmEE&feature=related.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu