No, I won't spend my whole life hiding my heart away...

Nu pot sa spun ca viata mea s-a schimbat intr-o masura semnificativa de cand am deschis usile blogului. Nici ca am avut de raspuns la intrebari incomode. Da, am simtit intrebari nerostite si stiu cu siguranta ca s-a vorbit, putin macar, "de bine" la adresa mea de catre oamenii care nu mai fac astazi parte din viata mea.
Am fost intrebata daca nu mi-e teama ca devin vulnerabila acum cand lumea stie cine sunt si ce am trait. Nu, nu imi e. Nu e ca si cum mi-as fi pus viata pe tapet si chiar daca as fi facut-o, nu am nimic de ascuns. Sau, ce am de ascuns, nu devine subiect de blog :).
La fel, m-ati intrebat daca pe iubitul meu nu il deranjeaza ca scriu despre iubiri pierdute. Adevarul e ca nu l-am intrebat niciodata. Nu a fost nevoie. Stie ca are fiecare bucatica din mine.
Sunt la fel ca si voi, toti cei care ma cititi, sunt construita din lumini si umbre si plamadita din sentimente si suferinti. Atat doar ca am nevoie sa iubesc sau sufar prin cuvinte, mi-e imposibil altfel. Nu sunt insa pe un alt capat de punte. Sau, daca uneori sunt, o fac doar ca sa pastrez balansul.
Am mai fost intrebata, in cea mai mare parte de oamenii sufletului meu, de ce au trecut atatia ani pana sa fac iar asta. Nu stiu, nu am un raspuns. Pur si simplu, sufletul meu nu a mai stiut sa astearna pe foi tot freamatul din el o vreme. Sau nu a putut. Acum poate mi-am revenit. Ramane de vazut. M-am vindecat de foarte multe rani. Si am crescut. Parti lipsa voi avea mereu dar acum stiu sa traiesc fara ele.
Va multumesc pentru incurajari si aprecieri, sunt sigura ca au fost sincere.
Si va mai multumesc ca seara, inainte de culcare, cand vad numarul accesarilor, stiu ca undeva, printre voi, e o parte din sufletul meu.

No, I won't spend my whole life hiding my heart away...

My great Gatsby

Inca de la inceputul filmului mi-a zburat mintea la el. Cand Tobey Maguire a inceput sa povesteasca despre cat e de cautat, de dorit, de adulat si mai apoi, dupa ce l-am vazut pe Gatsby cu zambetul lui fermecator, cu modestia si calmul cu care facea/isi asuma tot ce era in jurul lui, am fost sigura ca se muleaza perfect cu personajul. Asa e si el. Toti vrem o bucata din el, o farama din timpul lui, o clipa in care sa ii surprinzi privirea  si sa apuci sa-i spui ceva. Candva avea timpul si energia necesara sa te intrebe ce faci si sa si ramana sa te asculte. Candva, cand norii grei de furtuna te plouau doar pe tine de parca erai din familia Addams, el era acolo sa iti spuna ca mereu vine soarele. Si asa era. E omul caruia poti sa-i ceri orice, oricand, oricat -  te ajuta chiar daca il depaseste. E omul cu care iti permiti sa fii egoist pentru ca nu prea vrei sa il imparti cu nimeni. E omul care oricat de putin timp sta intr-un loc isi lasa amprenta. Oricat de ancorate iti sunt convingerile reuseste sa te convinga sa faci cum vrea el. E omul ce, cand crezi ca il cunosti, te mai surprinde cu ceva si iti demonstreaza ca habar nu ai cine e. E unul dintre cei mai inteligenti oameni din toti cei pe care ii vei intalni vreodata. Are mereu argumente. Si nu lasa de la el. E rac, nu poate da inapoi. E lider, niciodata sef.
De la el am invatat tot ce a fost nevoie ca sa ies "in lume". El a fost primul "om mare" care mi-a citit poeziile. Care m-a dus la un concert, la un film, la un restaurant, la un club.
De la el am invatat ce e muzica buna, el mi-a dat prima data sa citesc cartile ce trebuiau citite, sa vad filmele ce trebuiau vazute.
De cate ori am simtit ca lumea se prabuseste peste mine (si s-a prabusit de cateva ori) a fost acolo sa se asigure ca ma ridic.
Mai toate prietenele mele erau indragostite in liceu de el. Nu am dat insa niciodata nimanui numarul lui de telefon, eram mult prea egoista ca sa il impart cu cineva. Inca sunt.
Si altele, multe altele pentru care mi-ar trebui pagini intregi ca sa le povestesc.
Aparent, are tot ce si-ar putea dori cineva. Aparent, toti avem. Aparent, e un om rece si serios. In realitate insa, e cladit si plamadit doar din sentimente, emotii si zbucium...

Peste cateva minute e ziua lui. Ce poti sa ii doresti unui astfel de "om"? De unde sa scoti cuvintele care sa te ajute sa exprimi o parte, infima macar, a ceea ce simti, crezi, speri, vrei sa i se intample? Nu ai de unde. Nu poti decat sa speri ca in toti anii astia, de cand il stii si de cand te stie - in cazul asta, dintotdeauna - a inteles. Ca e suficienta o privire in locul unor sute de cuvinte. O lacrima ce o tii cu disperare sa nu cada cand il iei in brate si ii spui, din tot sufletul tau: La multi ani!

 E cel mai greu articol pe care l-am scris pana acum. Si asta pentru ca prea greu de descris in cuvinte o astfel de dragoste. Dragostea pentru fratele meu.

La multi ani, My Great Gatsby!



E una din putinele poze pe care le avem in formula asta, eu, tu si minunatia ta de fetita.

Piesa pe care am ales-o e oarecum trista. Dar e profunda. Asa, ca tine. Soldier of fortune...

Baby step

Azi am facut pasul pe care il tot aman de un an. A fost greu chiar daca a fost doar la distanta de un click.
In prima ora de cand l-am distribuit pe facebook, blogul meu a avut 146 de afisari de pagina. A fost ceva...ce nu pot sa descriu in cuvinte, coplesitor si neasteptat. Am postat o parte dintr-un articol ca descriere la o poza iar tu, Lavinia mea draga, m-ai intrebat ce e cu textele astea frumoase. Si mi-am amintit, intr-o fractiune de secunda, de nesfarsitele biletele si scrisori ce ni le trimiteam in anii aia ce pareau ca nu se vor termina niciodata. Asa ca mi-am zis ca e timpul. Poate a fost, poate n-a fost, cifrele sunt insignifiante pana la urma, comentarile ce le-am primit insa, mi-au umplut inima.
"Plang la birou ca o nebuna, citind text dupa text. Imi era dor de textele tale scrise pe colturi de hartie sau servetele si pasate discret peste umar, mai in spate cu o banca, despre iubire, despre speranta, despre tatal tau, despre noi si viitor. Ce bine ca le-am regasit..."  Multumesc, Lavi!
O sa vina si criticile, probabil. Conteaza mai putin. Nu sunt pregatita pentru ele, dar voi fi.

Profit acum de ocazie si va urez bun venit in viata mea de dincolo de usi....

http://www.youtube.com/watch?v=SkGFEfvtQY0