Urarile mele

Vreau sa va multumesc ca ma cititi. Ca ma iubiti, ca ma urati, ca va sunt indiferenta. Ca sunteti. Ca datorita voua, sunt. Voua, tuturor oamenilor din mica mea lume mare.
Vreau, deasemenea, sa va urez cele mai simple lucruri din lume. Sa fiti sanatosi si sa nu simtiti niciodata cat de importanta e sanatatea cand nu o aveti, voi, sau cei dragi voua. Sa nu va simtiti niciodata singuri cand sunteti inconjurati de oameni doar de frica singuratatii in sine, singuratatea in doi e mult mai dureroasa decat singuratatea in unul. Sa va puteti uita oricand in oglinda si sa va vedeti pe voi de fiecare data, nu o alta masca. Sa fiti mandri de voi seara, cand puneti capul pe perna, ca ati facut tot ce se putea face. Sa multumiti, sa fiti recunoscatori, sa va iertati pe voi si pe altii. Sa va amintiti ca toate lucrurile au rezolvare. Sa nu lasati pe nimeni sa va fure visele si sa le faca sa para imposibile numai pentru ca nu vrea sa va ajute sa le indepliniti. Si, orice ar fi, sa nu renuntati! Sa nu renuntati! Sa nu renuntati!
Sa iubiti si sa fiti iubiti!

La multi ani, noua!

Last goodbye

Nu vreau sa fac bilantul anului ce se sfarseste azi. Imi stiu si, mai mult, imi asum toate pierderile, toate caderile in gol pe care mi le-a adus anul acesta ce nu a fost deloc unul usor. Am scris si am sters de prea multe ori. Am simtit si mi-am reprimat pana nu a mai ramas nimic. Am ras si am plans pana la epuizare. Am plecat si m-am intors. Am iubit si am urat pana s-a facut cenusa. Am stiut si nu am stiut pana nu a mai contat. Si, in definiv, am invatat din toate ceva. Am invatat sa nu mai caut raspunsuri. Am invatat sa pierd. Sa ma doara si sa nu stie nimeni, sa ma bucur de cele mai simple lucruri, sa imi vindec singura ranile, fara pansamente. Sa nu ma folosesc de oameni si sa nu ma mai las folosita. Am invatat ca lucrurile ce dor nu devin mai usoare dar ca, in timp, poti deveni mai bun in a trece prin ele. Am invatat ca singuratatea nu te omoara daca nu o lasi.

Mi-a placut mereu curcubeul de dupa ploaie. Vad, in toate culorile lui, ca sfarsitul nu poate fi aici, ca ceva bun trebuie sa urmeze. Cred, aproape prosteste, in "the best is yet to come" si ma agat de liane ce poate la altii in mod normal s-ar rupe dar ce pe mine ma salveaza. 

In urma cu 3 ani in 31 decembrie seara, cel mai important barbat din viata mea m-a intrebat daca astept un an mai bun. Intr-un mod extrem de asemanator eram in acelasi punct ca si azi. I-am raspuns ca nu, dar ca sunt pregatita pentru orice va veni. Absolut intamplator, cred, a venit 2012. 

2012 a fost cel mai fericit an din viata mea, de pana acum.

No rain, no rainbow. 

Goodbye, 2014!

Feel the smell of winter

Azi mi-am dat seama cat de aproape e Crăciunul si m-am panicat tare de tot. Cum a trecut un an? Cand a trecut? Ce am facut in tot timpul ăsta?
Sarbatorile vin alarmant de repede. Mai mergem o saptamana la birou, continuam sa facem toate nimicurile pe care le facem zi de zi si care, ne place sa credem, ne apropie de "implinire" si ne trezim ca a venit peste noi. Ca mai aveam atatea de facut. Atatea de spus. Atatea de iertat.
Vreau sa ma opresc din alergatura asta spre nicaieri. Vreau sa ii imbratisez pe oamenii dragi mie si sa le multumesc pentru inca un an in care le-am simtit dragostea. Vreau sa ii iert pe cei ce mi-au luat bucati din suflet si au plecat in lume cu ele. Si vreau sa ma gandesc cu drag la cei ce acum se afla intre stele.

Vreau sa simt. Sa simt zapada ce va veni, sa simt colindele ce se vor canta si magia bradului meu perfect. Vreau sa nu privesc in urma cu regrete pentru ca ele nu mai ajuta la nimic. Vreau sa nu ma mai gandesc la visele ce nu mi s-au implinit ci la cele care ma asteapta. Atat vreau. Atat.

Asta ascult in fiecare iarna...

Supravietuitorii

Am stiut mereu ca, indiferent de situatie, voi gasi resurse sa supravietuiesc. Ca voi fi singurul salvator de care am, in realitate, nevoie, Si asa a fost. M-am ridicat de cate ori am cazut si am invatat, in ani (multi ani), ca doar privirea atintita in sus imi poate fi de folos. Dar nu despre mine e vorba acum. Nimic din ce sunt azi nu as fi fost fara "o mana " de oameni ce-au fost mereu, necontenit, in dreapta mea. Ce m-au invatat sa caut, sa iert, sa lupt, sa cer, sa nu renunt. Ce m-au ridicat, m-au impins de la spate, m-au tras dupa ei spre lumina. Ce a facut lumina acolo unde nu era. Ce au crezut in mine mai mult decat am facut-o eu.
Vorbeam in urma cu ceva vreme cu un om drag despre prieteni si prietenii si mi-a spus: as da multii mei prieteni pe mana de oameni ce te inconjoara. Cercul meu s-a restrans mult in ultima vreme. Pentru mine nu a contat niciodata cantitatea ci calitatea oamenilor cu care am ales sa impart bucati din mine. Inafara de cateva prietene pe care le am, practic, de-o viata, mai sunt cateva persoane care mi s-au strecurat pe sub piele atat de tare incat timpul sau distanta au devenit detalii. Am reinvatat sa cred in prietenii si in oamenii ce te ajuta fara niciun interes, in maini ce ti se intind si nu te lasa sa te ineci, in ochi in care sa privesti cand simti ca nu mai poti. Am invatat ca poti cladi in cateva luni poduri mai sigure decat cele la care lucrezi de ani.
Si, pentru ca am mereu nevoie de confirmari, imi place sa le dau si eu la randul meu. Imi place sa imi arat recunostinta si imi place sa multumesc. Drept urmare, va multumesc, oameni-prieteni! Fara voi cerul ar ramane intangibil...

Dor

Dor iti e atunci cand fiecare strop de ploaie iti merge pana in suflet. Cand te doare fericirea altora. Cand zilele sunt lungi iar noptile sunt reci. Cand mancarea nu mai are gust si apa nu mai tine de sete. Cand florile nu mai miros. Cand mana ta nu-si mai gaseste locul. Cand inima iti bate greoi. Cand toate anotimpurile par la fel. Cand oamenii te obosesc pentru ca ii compari la nesfarsit. Cand vrei dar nu poti. Cand poti dar nu vrei.

Dor e atunci cand vocea-i nu mai rasuna decat in mintea ta si totusi, doar asta auzi. Cand ninge pentru prima oara si vrei sa ii spui. Cand iti suna telefonul si zambesti inainte sa raspunzi. Cand stii ca fiecare ora in care nu sunteti impreuna e una pierduta. Cand nu vrei sa te trezesti pentru ca esti in brate straine ce nu-ti spun nimic. Cand alte buze ce te saruta nu au nici un gust. Cand ochii, obositi de atata cautare, se-nchid pentru totdeauna.

Dor e atunci cand numeri secundele pana ma strangi in brate. Atunci e dor. Atunci.