Nu vreau sa fac bilantul anului ce se sfarseste azi. Imi stiu si, mai mult, imi asum toate pierderile, toate caderile in gol pe care mi le-a adus anul acesta ce nu a fost deloc unul usor. Am scris si am sters de prea multe ori. Am simtit si mi-am reprimat pana nu a mai ramas nimic. Am ras si am plans pana la epuizare. Am plecat si m-am intors. Am iubit si am urat pana s-a facut cenusa. Am stiut si nu am stiut pana nu a mai contat. Si, in definiv, am invatat din toate ceva. Am invatat sa nu mai caut raspunsuri. Am invatat sa pierd. Sa ma doara si sa nu stie nimeni, sa ma bucur de cele mai simple lucruri, sa imi vindec singura ranile, fara pansamente. Sa nu ma folosesc de oameni si sa nu ma mai las folosita. Am invatat ca lucrurile ce dor nu devin mai usoare dar ca, in timp, poti deveni mai bun in a trece prin ele. Am invatat ca singuratatea nu te omoara daca nu o lasi.
Mi-a placut mereu curcubeul de dupa ploaie. Vad, in toate culorile lui, ca sfarsitul nu poate fi aici, ca ceva bun trebuie sa urmeze. Cred, aproape prosteste, in "the best is yet to come" si ma agat de liane ce poate la altii in mod normal s-ar rupe dar ce pe mine ma salveaza.
In urma cu 3 ani in 31 decembrie seara, cel mai important barbat din viata mea m-a intrebat daca astept un an mai bun. Intr-un mod extrem de asemanator eram in acelasi punct ca si azi. I-am raspuns ca nu, dar ca sunt pregatita pentru orice va veni. Absolut intamplator, cred, a venit 2012.
2012 a fost cel mai fericit an din viata mea, de pana acum.
No rain, no rainbow.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu