Prima zi

Vine o dimineata cand te trezesti in zori si asculti ce e in jurul tau. E liniste. Atat. Nu se aud decat bataile inimii tale. E prima zi in care nu trebuie sa fii altcineva decat tu. Azi ai voie sa nu te mai ingrijorezi pentru nimic, sa nu verifici scadentele facturilor si nici soldul de pe card. Azi poti sa plangi daca asa simti, poti sa lasi garda jos, poti sa nu fii puternica. Azi poti sa iti spui: si maine e o zi.

Nu aduna frustrari. Nu lasa pe nimeni sa te convinga ca nu poti, ca esti prea mica, ca lumea e prea mare pentru visele tale, ca nu esti pregatita ( niciodata nu vei fi). Nu te mai plange ca nu se schimba nimic in viata ta cand tu nu faci ceva in privinta asta. Nu exista salvatori, nu astepta sa reprezinti prioritatea cuiva, vei strange doar dezamagiri. Nu merge in fiecare zi la acelasi job daca nu te mai implineste, demisia nu e definitia esecului. Nu ai nevoie mereu de backup, de o parasuta care sa iti asigure coborarea. Nu lasa timpul sa treaca si sa ajungi la 70 de ani sa iti dai seama ca ai trait o viata de compromisuri si neîmpliniri.

Pleacă! Din tot ce iti ia din suflet, in loc sa iti aduca! Oamenii care te iubesc, vor ramane. Oamenii care te iubesc, mereu vor gasi o cale spre tine.

Azi poate esti a nimanui dar iti apartii tie.

Azi iti desfaci deget dupa deget pentru ca iti asumi riscul de a cădea în gol in speranta ca doar asa înveti sa zbori...