Ce se intampla in lume in ultimul timp, pe langa frica, sentimente de neputință si de nimicnicie in fata a ceva ce e mult mai mare decat mine, am in minte o intrebare pe care o rostesc uneori mai apăsat, alteori mai smerit: de ce altii? De ce nu eu? Cu ce am facut eu mai mult ca oamenii aia ce au murit în Colectiv, in Paris, in Nisa, in locuri mai mult sau mai putin mediatizate? Ce am facut eu sa merit tot ce am azi? Cu ce au gresit ei? Cat din tot ce suntem e doar o întâmplare, cat e o grija constanta a unui inger ce ne are in paza, cat e Dumnezeu si cat e lipsa Lui? Cat e credința si cat e nepăsare? Cat e lumina si cat e întuneric? Cat e război cu altii? Cat e război cu noi?
Pentru noi, ăstia norocosi ce inca mai avem o viata, ea merge inainte. Fara ca asta sa fie meritul nostru. E un miracol ce il traim (si-l ignoram) cu fiecare pas. In jurul nostru e plin de minuni pe care nu le stim recunoaste. Copilul ala ce-ti doarme acum in brate e una dintre ele. Parintii carora le-ai spus noapte bună. Iubitul in ochii caruia te pierzi. Prietenii ce-ti sunt alaturi fara sa-i chemi. Bunicii pe care inca nu i-ai îngropat. Jobul pe care il ai (si, chipurile, il urasti). Tot amalgamul asta din care e formata viata noastra e o minune. Faptul ca eu scriu si tu citesti. Ca in jur, oricat de apasatoare ar fi ea, e liniste. Ca maine va fi dimineata chiar daca acum ploua. Ca...atat de multe altele.
Opreste-te o clipa din tot ce faci pentru tine si incepe sa faci si pentru altii. Sunt atat de multi oameni in jurul tau pe care ii poti ajuta, carora le poti schimba viata. E, de atat de multe ori, atat de putin pentru tine si atat de mult pentru ei. Ridica-ti privirea. Indreapt-o spre cei spre care alegi sa nu te uiti. Da-i sens vietii tale schimbând cursul alteia. Alege sa-ti pese. Alege sa dai inapoi ceva din totul asta pe care il ai fara sa fi facut ceva sa-l meriti. Traieste pentru totdeauna prin altii. Lasa ceva in lumea asta doar al tau: o bucata de suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu