Scars

A fost o zi plina de ups and downs. O zi nebuna. O zi ca multe altele. Plina de cifre, de mailuri, de calcule. De obiective fixate, depasite. De cautat solutii pentru te miri ce lucruri lumesti.
Eram la locul de joaca cu telefonul in mana si-l butonam chiar daca orele de job mi-ar fi zis ca e cazul sa nu o mai fac. Nu stiu daca azi a fost vara sau toamna, nu am apucat bine sa simt. Apoi a aparut ea. O fata blonda cu ochelari. De vreo 8-9 ani. De o veselie pe care nu am mai intalnit-o de tare multa vreme la un copil. S-a uitat la mine si m-a intrebat ce fac. I-as fi raspuns ca as vrea o pauza. Lunga. Cam de la tot. Ca e greu uneori sa fii om mare. Ca obosesti. Ca vrei, uneori, sa renunti. Sa existe si optiunea asta. Ca...multe. Apoi s-a intors cu spatele spre mine. Si pentru o clipa mi s-a oprit rasuflarea. Avea o manuta amputata. Copilul asta plin de viata si de energie, in ciuda unui handicap care pe orice adult l-ar fi blocat, care mie mi-a frant inima, mi-a dat, in cazul in care mai aveam nevoie, o lectie de viata. Si putere sa merg mai departe. Daca ea nu renunta, eu cum as putea?

Cicatricile unora sunt lianele de care se agata altii pentru a continua. Iti multumesc, Alexandra. Nu voi mai uita ce mi-ai amintit azi.

Mind your own business

Ne place sa ne dam cu parerea despre orice. Limitele curiozitatii depasesc cu mult, uneori, limitele bunului simt. Investigam situatii, descoasem firele vietii altora, suntem avizi dupa can can. Intram cu bocancii plini de noroi in sufletele oamenilor de langa noi. Fara sa ne pese. Fara niciun drept.

Foarte multa vreme m-a interesat ce “zice” lumea. Am evitat intrebarile care ma incomodau, oamenii care ma inhibau, situatiile care m-ar fi pus in dificultate.  Am evitat sa scriu si mi-am cenzurat limbajul pentru ca nu voiam sa isc discutii, pentru ca oamenii inteleg ce isi doresc, pentru ca stim prea putin sa citim printre randuri, pentru ca nu intelegem ce e aia fictiune, ce e ala real, care e granita dintre ele.

Intre timp am crescut. Sau pur si simplu am inteles ca nu merita osteneala.  Ultima mea preocupare e parerea lumii (cea neceruta, evident, dar oferita la fiecare pas). Evit sa dau sfaturi  doar pentru ca ma aflu intr-o discutie ce, de multe ori, poate nici macar nu ma priveste. Unor oameni pe care nu ii cunosc. In niste situatii in care nu am fost niciodata si mi-e imposibil sa le inteleg. Nu ma intereseaza cine s-a cuplat cu cine, cine s-a despartit, cine se inseala, cine si-a schimbat jobul. Cine, ce, unde, cand, cum. Nop. Nu e treaba mea. Si nici a ta. Nu e a nimanui inafara de cei implicati in poveste.

Oameni buni, ar trebui sa cautam extraordinarul in viata noastra, in lumea aia mica in care ne traim zilele si noptile. Ar trebui sa privim in noi si inspre noi, nu inspre altii. Ar trebui sa ne corectam greselile, sa ne reparam relatiile, sa ne construim cate un crez ce ne devine filosofie de viata. Sa nu mai fim falsi. Sa nu mai fim niste bule frumos colorate ce cand se sparg raspandesc venin. Sa incercam sa ii ajutam pe ceilalti. Sau, daca nu ii putem ajuta, macar sa-i lasam in pace, in dramele lor din care vor iesi fix cand vor simti ei ca o pot face.

Am auzit de atatea ori in ultima vreme intrebarea “de ce nu esti cu cineva”? incat i-as putea raspunde in cateva limbi. Daca nu esti intr-o relatie, de ce nu esti. Daca esti, de ce nu te casatoresti. Daca te-ai casatorit, de ce nu faci un copil. Daca faci un copil, de ce nu mai faci unul. Daca n-ai job, de ce nu ai. Daca ai, de ce nu-l schimbi. Daca nu calatoresti, de ce nu o faci. Daca calatoresti, de ce nu te asezi la casa ta. Daca stai singur, de ce te izolezi. Daca esti cu altii, de ce nu iti iei timp doar pentru tine. Daca…de ce nu?

Dinafara, e greu de inteles. Dinauntru, e greu de explicat. Hai sa nu ne mai pierdem in detalii. Hai sa nu ne mai intereseze tot. Hai sa nu ne mai judecam. Hai sa nu mai credem tot ce credem! Daca eu sunt singura nu inseamna ca sunt, neaparat, nefericita. Cum si tu, daca esti cu cineva, nu inseamna ca esti, neaparat, fericit.

Alege sa iti pese

Când esti copil vara e despre stat afara pana seara tarziu. Despre prieteni noi veniti la bunici. Despre plecat in vacanta la mare. Despre nicio grija. Despre trezit pe la pranz. Despre joaca cat e ziua de lunga. Despre julituri si piele arsa de soare. Despre zambete. Despre "tara tara vrem ostasi" si despre "v-ati ascunselea". Indiferent cat de grea ne-a fost copilăria, asta e tot ce ne amintim. Tot ce contează.

Vara se apropie de final. In maxim 2 saptamani o sa fie pline magazinele de oferte pentru începerea scolii. O sa le cumparati copiilor vostri incepand de la creioane, radiere, ghiozdane pana la haine, pantofi, gadget-uri. Pentru ca merita, pentru ca au crescut, pentru ca s-au invechit, pentru c-a trecut un an.

Apoi incepe scoala. Daca in prima zi copiii sunt ocupati sa povestească tot ce au facut in vara abia incheiata, in a doua sigur isi vor scoate noile penare, noile creioane, noile colectii de stickere. Unii dintre ei. Altii vor sta cuminti in banca lor. Ei nu au ce scoate. Nu au ce arăta. Au doar ce le-a ramas din anul trecut. Au inteles de acasa c-atat e tot ce au. Ca trebuie sa le ajunga. Au inteles...si nu au inteles.

Pot sa scriu in continuare despre cat de nedreaptă e diferenta asta in care trebuie sa trăiască unii dintre noi. Despre cum unii au prea mult si altii prea putin. Despre cum bucuria nu va fi niciodata impartita in doze egale. Despre cat de sfasietor e sa vezi un copil trist, un copil ce stie cand ceva chiar ii lipseste, un copil care nu indrazneste sa viseze pentru ca tot ce aude zilnic e ca "nu se poate", nu acum.
Dar nu vreau sa fac asta. Ce vreau e sa schimb mersul asta ce nu e neaparat firesc daca intervin asupra lui. Ce poate fi schimbat. Imbunatatit. Ce poate aduce bucurie. Ce poate asterne zambet.
Am auzit zilele trecute de la cineva care incerca sa ma convinga ca unele lucruri vor ramane cum sunt pentru ca asa e normal, o chestie ce ma urmareste de atunci: Claudia, nu ii poti tu salva pe toti.

Asa e. Nu ii pot. Dar pot macar incerca.
Iar asta va rog si pe voi sa faceti.

Nu mai treceti indiferenti in fiecare zi pe langa tot ce va inconjoara. Alegeti sa "vedeti". Alegeti sa va pese. Alegeti sa fiti oameni. Sa faceti diferenta. Sa creati o lume mai buna. Sa va dati bucati din suflet. Sa primiti inmiit inapoi. Sa schimbati o viata. A altcuiva. Si-a voastra. Pentru totdeauna.

Cand faceti loc pentru toate rechizitele noi, nu le aruncati pe cele vechi. Cineva, undeva, le asteapta. Va spun sigur, am gasit eu copiii aia ce "nu au". Ii puteti gasi si voi, sunt peste tot in jurul nostru. Sau mi le puteti da mie pentru a le da mai departe.
Cand mergeti data viitoare la cumparaturi si vedeti standul "pentru scoala" cumparati un penar si doua-trei caiete chiar daca nu aveti copii. Asa, de dragul de a face diferenta.
Cand hainele copiilor vostri raman mici, nu le tineti in zeci de saci amintire, hrana pentru molii. Pot fi hrana pentru suflet.

It's true. I can't save them all. But at least, I can try. I dare you to do the same!

Hai sa facem niste copii fericiti!

30

1. Cand cineva iti lasa impresia ca nu ii pasa de tine, chiar asa e, nu ii pasa, nu te amăgi, nu ii căuta scuze.
2. Daca faci bine, in cele din urma, binele se întoarce.
3. Daca iti doresti cu adevarat ceva, lupta pentru asta. Nu te multumi cu visele.
4. Singurele limite sunt cele pe care ti le setezi singur. Fii in competitie cu tine. Depăseste-te.
5. Un om care te vrea cu adevarat va face orice ca sa te aiba.
6. Prietenii iti pot deveni uneori familie.
7. Cand crezi ca nu mai poti, mai poti putin.
8. Ingerii exista. Sunt acolo. Mereu. Alege sa ii vezi.
9. Timpul vindecă.
10. Familia e cel mai de pret dar pe care viata ti l-ar putea oferi.
11. Fii multumitor. Iti e mai bine decat crezi.
12. Aminteste-ti ca poti pierde oricand tot ce ai.
13. Iartă-i pe oamenii ce nu au stiut sa te iubească suficient.
14. Mesajele din nopțile târzii pot schimba totul.
15. Iubește-i pe oameni. Si invata-i sa fie buni.
16. Nu amâna. Mai tarziu devine prea tarziu.
17. Ce permiti, aia va continua.
18. Arunca-te in gol. Sansele sa te prabusesti sunt egale cu cele de a invata sa zbori.
19. Lasa-ti inima sa planga. Învat-o ca e ok sa o doară uneori.
20. Deschide larg ochii. Inca mai ai atâtea de invatat.
21. Lasa-i sa vorbeasca despre tine. Zambeste-le inapoi. Nu te cobora la nivelul niciunei barfe. Mergi inainte. Ei vor ramane unde le e locul - in urma ta.
22. Cand simti ca te sufoci, urca in masina si condu pana cand stelele iti spun ca ai ajuns "acasa".
23. Invata sa bati la usi.
24. Invata sa risti sa astepti mai mult in fata lor.
25. Invata sa pleci cand nu se mai deschid.
26. Invata sa pierzi. Invata sa inveti din asta.
27. Fă in fiecare zi ceva pentru cineva.
28. Calatoreste singur. Stai tu cu tine. Afla cine esti.
29. Lasa-te pradă iubirii.
30. Crede că poti schimba o viata. Incepe cu a ta. Si nu te mai opri.