Alege sa iti pese

Când esti copil vara e despre stat afara pana seara tarziu. Despre prieteni noi veniti la bunici. Despre plecat in vacanta la mare. Despre nicio grija. Despre trezit pe la pranz. Despre joaca cat e ziua de lunga. Despre julituri si piele arsa de soare. Despre zambete. Despre "tara tara vrem ostasi" si despre "v-ati ascunselea". Indiferent cat de grea ne-a fost copilăria, asta e tot ce ne amintim. Tot ce contează.

Vara se apropie de final. In maxim 2 saptamani o sa fie pline magazinele de oferte pentru începerea scolii. O sa le cumparati copiilor vostri incepand de la creioane, radiere, ghiozdane pana la haine, pantofi, gadget-uri. Pentru ca merita, pentru ca au crescut, pentru ca s-au invechit, pentru c-a trecut un an.

Apoi incepe scoala. Daca in prima zi copiii sunt ocupati sa povestească tot ce au facut in vara abia incheiata, in a doua sigur isi vor scoate noile penare, noile creioane, noile colectii de stickere. Unii dintre ei. Altii vor sta cuminti in banca lor. Ei nu au ce scoate. Nu au ce arăta. Au doar ce le-a ramas din anul trecut. Au inteles de acasa c-atat e tot ce au. Ca trebuie sa le ajunga. Au inteles...si nu au inteles.

Pot sa scriu in continuare despre cat de nedreaptă e diferenta asta in care trebuie sa trăiască unii dintre noi. Despre cum unii au prea mult si altii prea putin. Despre cum bucuria nu va fi niciodata impartita in doze egale. Despre cat de sfasietor e sa vezi un copil trist, un copil ce stie cand ceva chiar ii lipseste, un copil care nu indrazneste sa viseze pentru ca tot ce aude zilnic e ca "nu se poate", nu acum.
Dar nu vreau sa fac asta. Ce vreau e sa schimb mersul asta ce nu e neaparat firesc daca intervin asupra lui. Ce poate fi schimbat. Imbunatatit. Ce poate aduce bucurie. Ce poate asterne zambet.
Am auzit zilele trecute de la cineva care incerca sa ma convinga ca unele lucruri vor ramane cum sunt pentru ca asa e normal, o chestie ce ma urmareste de atunci: Claudia, nu ii poti tu salva pe toti.

Asa e. Nu ii pot. Dar pot macar incerca.
Iar asta va rog si pe voi sa faceti.

Nu mai treceti indiferenti in fiecare zi pe langa tot ce va inconjoara. Alegeti sa "vedeti". Alegeti sa va pese. Alegeti sa fiti oameni. Sa faceti diferenta. Sa creati o lume mai buna. Sa va dati bucati din suflet. Sa primiti inmiit inapoi. Sa schimbati o viata. A altcuiva. Si-a voastra. Pentru totdeauna.

Cand faceti loc pentru toate rechizitele noi, nu le aruncati pe cele vechi. Cineva, undeva, le asteapta. Va spun sigur, am gasit eu copiii aia ce "nu au". Ii puteti gasi si voi, sunt peste tot in jurul nostru. Sau mi le puteti da mie pentru a le da mai departe.
Cand mergeti data viitoare la cumparaturi si vedeti standul "pentru scoala" cumparati un penar si doua-trei caiete chiar daca nu aveti copii. Asa, de dragul de a face diferenta.
Cand hainele copiilor vostri raman mici, nu le tineti in zeci de saci amintire, hrana pentru molii. Pot fi hrana pentru suflet.

It's true. I can't save them all. But at least, I can try. I dare you to do the same!

Hai sa facem niste copii fericiti!