Ne place sa ne dam cu parerea despre orice. Limitele
curiozitatii depasesc cu mult, uneori, limitele bunului simt. Investigam situatii,
descoasem firele vietii altora, suntem avizi dupa can can. Intram cu bocancii
plini de noroi in sufletele oamenilor de langa noi. Fara sa ne pese. Fara niciun
drept.
Foarte multa vreme m-a interesat ce “zice” lumea. Am evitat
intrebarile care ma incomodau, oamenii care ma inhibau, situatiile care m-ar fi
pus in dificultate. Am evitat sa scriu
si mi-am cenzurat limbajul pentru ca nu voiam sa isc discutii, pentru ca
oamenii inteleg ce isi doresc, pentru ca stim prea putin sa citim printre
randuri, pentru ca nu intelegem ce e aia fictiune, ce e ala real, care e granita
dintre ele.
Intre timp am crescut. Sau pur si simplu am inteles ca nu
merita osteneala. Ultima mea preocupare
e parerea lumii (cea neceruta, evident, dar oferita la fiecare pas). Evit sa dau
sfaturi doar pentru ca ma aflu intr-o
discutie ce, de multe ori, poate nici macar nu ma priveste. Unor oameni pe care
nu ii cunosc. In niste situatii in care nu am fost niciodata si mi-e imposibil
sa le inteleg. Nu ma intereseaza cine s-a cuplat cu cine, cine s-a despartit,
cine se inseala, cine si-a schimbat jobul. Cine, ce, unde, cand, cum. Nop. Nu e
treaba mea. Si nici a ta. Nu e a nimanui inafara de cei implicati in poveste.
Oameni buni, ar trebui sa cautam extraordinarul in viata
noastra, in lumea aia mica in care ne traim zilele si noptile. Ar trebui sa
privim in noi si inspre noi, nu inspre altii. Ar trebui sa ne corectam
greselile, sa ne reparam relatiile, sa ne construim cate un crez ce ne devine
filosofie de viata. Sa nu mai fim falsi. Sa nu mai fim niste bule frumos colorate
ce cand se sparg raspandesc venin. Sa incercam sa ii ajutam pe ceilalti. Sau,
daca nu ii putem ajuta, macar sa-i lasam in pace, in dramele lor din care vor
iesi fix cand vor simti ei ca o pot face.
Am auzit de atatea ori in ultima vreme intrebarea “de ce nu
esti cu cineva”? incat i-as putea raspunde in cateva limbi. Daca nu esti intr-o
relatie, de ce nu esti. Daca esti, de ce nu te casatoresti. Daca te-ai
casatorit, de ce nu faci un copil. Daca faci un copil, de ce nu mai faci unul. Daca
n-ai job, de ce nu ai. Daca ai, de ce nu-l schimbi. Daca nu calatoresti, de ce
nu o faci. Daca calatoresti, de ce nu te asezi la casa ta. Daca stai singur, de
ce te izolezi. Daca esti cu altii, de ce nu iti iei timp doar pentru tine. Daca…de
ce nu?
Dinafara, e greu de inteles. Dinauntru, e greu de explicat. Hai
sa nu ne mai pierdem in detalii. Hai sa nu ne mai intereseze tot. Hai sa nu ne
mai judecam. Hai sa nu mai credem tot ce credem! Daca eu sunt singura nu inseamna
ca sunt, neaparat, nefericita. Cum si tu, daca esti cu cineva, nu inseamna ca
esti, neaparat, fericit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu