Acum stiu

N-am stiut niciodata sa-mi aleg un loc sau un moment la care as vrea sa ma reintorc daca as putea. Anul asta insa mi-a adus, sub forma unui singur zambet, tot ce n-am mai indraznit sa sper ca voi primi. Mai sunt peste 2 luni pana in 2013, e adevarat ca lucrurile se pot rasturna in cea mai rea forma posibila, refuz insa sa cred asta si vreau sa-l decretez pe 2012 ca fiind cel mai spectaculos an al meu. Inca de pe acum.
Totul i se datoreaza unui singur om. Care a venit intr-o seara friguroasa de iarna, intr-un inceput de an de la care nu asteptam nimic si n-a mai plecat niciodata. Care a redefinit termeni esentiali - indragosteala, grija, acasa, iubire, promisiune, din lume si dintotdeauna, princess. Care m-a facut sa simt pentru prima data ce inseamna sa vrei sa-ti construiesti intreaga viata in jurul unui singur om. Care ma saruta seara de noapte buna si care imi aduce zorii dimineata. Cu care imi fac planuri de viitor, despre copiii frumosi si cuminti pe care ii vom avea.
Azi pot sa-mi inchid ochii si sa numesc locuri si momente in care am fost fericita. De data asta mi-ar fi greu sa aleg pentru ca sunt multe, nu pentru ca abia exista.
Si stiu, in 27 decembrie cand voi zbura pentru prima data, tinandu-mi strans de mana iubirea, de teama si emotie, de bucurie si de entuziasm, iar el imi va spune calm sa nu-mi fie frica, va fi meritat tot zbuciumul de pana acum. Atunci voi stii ca nu m-as intoarce la niciun alt moment din cei 27 de ani pe care voi fi aproape de a-i implini.
Si, pentru prima data, dupa nedrept de multi ani, voi fi aproape de Tata, acolo, dincolo de nori si aproape de stele, unde sta si-mi vegheaza.

Iti multumesc! Mi-ai pus praf de stele in palme...