Mi s-a parut mereu ca am fost diferita de cei din jurul meu. De cele mai multe ori pentru ca asa am vrut. Acum nu ma mai pot schimba. Nici nu vreau foarte tare, dealtfel. Nu fac compromisuri, nu mint decat daca adevarul ar durea prea tare, nu ma pun bine pe langa oamenii care m-ar putea ajuta, propulsa, ridica, nu laud si nu complimentez de fatada, nu zambesc politicos, nu inghit in sec si nu tac. Nu, nu tac. De cele mai multe ori platesc pentru asta. Uneori scump. Am pierdut oportunitati. Si oameni. Da, am pierdut oameni pe care nu stiu daca sa-i plang neaparat, din moment ce am ales constient sa fac ceva ce periclita relatia noastra. Da, categoric, am pierdut oportunitati. Puteam fi pe un post inalt intr-o multinationala daca mi-as fi pus de vreo 2 ori o rochie mai scurta si un ruj mai rosu. Puteam sta intr-un apartament cu vedere la mare, la soare, la stele. Puteam lua la rand tarile in care e musai sa ajungi si restaurantele in care trebuie sa mananci macar o data. Puteam. Inca pot.
Ma prefer insa asa. Iar ce simt cand intru in casa, in cea mai calda casa in care mi-a fost dat sa stau, nu se compara cu nimic din tot "ce as fi putut sa am".
Capul plecat sabia nu-l taie. Poate pana acum am avut noroc. Sper sa mai tina. Tot sus, tot mai sus am de gand sa-l tin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu