Variabilele exista

Am iubit mereu inceputurile pentru ca au puterea sa scoata la iveala ce e mai bun din oameni. Ce urasc cu desavarsire insa e felul in care ne schimbam. Exista oameni (pana la urma si barbatii sunt tot oameni) care m-au cucerit prin simplitate si sinceritate cand credeam ca niciuna din ele nu se mai intalneste. Mi s-a parut greu de crezut la inceput dar dupa indelungi asigurari ca nu exista masti sau lucruri ascunse, am cedat. Am crezut. M-am indragostit. Am devenit din omul rece si stapan pe el, calda. Fluturii din stomac au format stoluri intregi si m-au invadat. Si am ajuns sa nu imi mai apartin. Sa nu mai stiu sa gandesc sau sa simt la singular, sa inchid usile spre lume pentru a putea deschide ferestrele spre dragoste. Numai ca am omis ceva din calculul matematic pe care degeaba il facem cand suntem indragostiti: variabilele exista. Si nu le putem controla. Cand omul de langa tine incepe sa se schimbe crezi ca poate tu esti de vina, ca nu faci destul, ca nu mai faci ce faceai, ca lucrurile stau in puterea ta sa le readuci la forma initiala. Apoi, dupa ce inlaturi toate variabilele ce tin de tine, daca nu ai surpriza sa constati ca tu erai vinovata si sa repari lucrurile, constientizezi ca problema e la el. Ca EL s-a schimbat. 

Nu mai simte nevoia sa iti deschida portiera, flori primesti la ocazii speciale doar si zambetul cu care ti le da nu mai e strengaresc, nu mai simte nevoia sa te scoata la cina in oras, e mai facil sa ii gatesti tu, cand mergeti la petreceri nu simte nevoia tandreturilor, esti a lui oricum, nu e nevoie sa vada lumea ca e neaparat ceva intre voi. Uita sa iti spuna, in repetate randuri si inainte de a i se urca bautura la cap, ca esti cea mai frumoasa din incapere. Barbatii din jur se uita la tine insistent dar el se preface ca nu vede, e prea sigur pe el, sau pe tine. Totuna. Nu mai are nicio urma de entuziasm dupa o zi intreaga in care nu te-a auzit sau vazut. Te suna pentru ca are nevoie de ceva, vocea ta nu-l mai "linisteste"ca odinioara. Lucrurile sau locurile pe care iti doresti sa le vezi, si el stie, nu mai sunt de interes, o sa le vezi tu candva si singura. De ce te-ar tine seara in brate, e mai confortabil fiecare cu perna lui. 

Si altele. Poate nu la fel de evidente sau de insemnate pentru lumea de dinafara pentru ca faceau, pana la urma, parte din tandreturile si intimitatile voastre. Din inceputuri. Da, din inceputuri... Poate nici nu ti le mai amintesti pe toate. Nu le mai stii, sau nu mai poti sa ti le amintesti.

Nu stiu daca sunt de moda veche dar eu chiar iau relatiile in serios! Inca cred, in ciuda tuturor incercarilor vietii de a-mi demonstra contrariul, ca exista oameni care nu se schimba, care te pot iubi o viata intreaga la fel ca in prima zi, care se pot bucura sa te vada si o pot face la nesfarsit, care asteapta dimineata numai ca sa iti simta mirosul pielii, care adora sa fii suparata putin ca sa te imbuneze, care simt ca viata e prea scurta pentru a-ti arata tot ce sunt in stare sa faca pentru tine, care te iubesc si fac din asta, un scop in sine. Pana la urma, pentru ce altceva are sens sa traim daca nu pentru dragoste? Daca nu prin dragoste? Pentru bani, avere, putere si faima? Oricat de plin ti-ar fi paharul de acestea se poate rasturna si le poti pierde pe toate intr-o clipa. Dragostea, in schimb, ramane. Daca omul de langa noi se schimba, inseamna ca ceva s-a intamplat. Ca s-a instalat mai mult decat obisnuinta, rutina. Ca s-a ajuns la mai mult decat doar la "confort zone''. Ca e timpul sa iti iei inapoi promisiunile si visele si sa te muti in alta zare, in alta inima. Ca aici nu mai ai loc. 

Variabilele exista. Tin de noi, sau tin de altii. Unele pot fi indreptate, altele nu. Unele merita indreptate, altele nu.

Try...  http://www.youtube.com/watch?v=pPtlSF4TlJE