Beneath Your Beautiful

Zilele trecute mi-a povestit o prietena despre o intalnire la care fusese. Cum il placea din multe privinte insa nu putea trece peste faptul ca era prea mic de inaltime. Ea e inalta, frumoasa si sensibila. E adevarat, nu merita mai putin de la omul de langa ea. Nu m-am putut abtine si i-am spus sa-i acorde, totusi, o sansa.

Gresim de foarte multe ori etichetand oamenii de dinainte de a-i cunoaste. Pentru ca am fost raniti de prea multe ori credem ca dragostea poate fi doar dureroasa, pentru ca prietenii ne-au intors de prea multe ori spatele credem ca ne sunt de ajuns amicii, pentru ca cineva ne spune ca am arata mai bine blonde, ne facem blonde chiar daca e ultima culoare pentru care am fi optat, ne infometam pentru a incapea in hainele cumparate cu o masura mai mica, ne cocotam pe tocuri incomode, ne imbracam in haine multicolore si ne punem rujul rosu pentru zilele negre. Auzim peste tot ca trebuie sa fim aranjate chiar si atunci cand ducem gunoiul pentru ca, nu e asa, nu stim niciodata de unde sare iepurele. Postam pe facebook poze sau piese prin care dam impresia ca asteptam un print care sa ne salveze cand, defapt, noi il asteptam doar pe el, un el caruia i-am dat tot dar care n-a stiut ce sa faca cu atata iubire. Zambim tot mai des cu buzele si tot mai putin cu sufletul iar ochii nostri privesc tot mai rar spre inaltimi. Ne formam ideea ca independenta inseamna sa facem orice, oricand, cu oricine si ajungem sa ne indepartam tot mai tare de cine suntem noi cu adevarat, iar seara, in singuratatea casei noastre, nu mai stim cine suntem fara machiaj, fara zambetul din oficiu, fara ochelarii mari de soare ce ne ascund tristetea.

I”ve been there, I”ve done that... si chiar daca stiam ca e gresit ce fac, sunt rani, adanci si grele, care doar asa pot fi vindecate. Sunt oameni pe care sa ii lasam sa intre in viata noastra cu aceeasi usurinta cu care ii poftim sa plece pentru ca avem nevoie/voie sa nu simtim nimic, ne aruncam cu ochii inchisi dar cu bratele deschise pentru ca nu trebuie sa ne gandim la urmari.
O tinem asa o vreme buna, pana cand ne ducem toate luptele la capat. Cele cu noi insine sunt cele mai inversunate. Apoi lucrurile incep sa se aseze. Incepem curatenia sufletului si triem tot mai mult oamenii din viata noastra pana raman doar cei ce conteaza. Nu ne mai dorim utopii iar acum il asteptam pe baiatul simplu ce va redefini iubirea, nu pe cel complicat si dorit (si avut) de toate fetele. Va incepe un nou capitol in viata noastra. Unul pe care daca il vom urca cu pasi mici dar potriviti, nu va necesita pauze, sfarsituri, reveniri, lupte sau lacrimi. Aceasta va fi povestea mult asteptata.
Traim o singura data, dar daca stim cum sa o facem, o data ne e de ajuns!


Let me see beneath your beautiful...