De cate ori mi-e greu si urat ascult in nestire o piesa. Ea ma intoarce intr-o perioada grea a vietii mele, cand eram prinsa intre doua lumi (una imaginara) din care credeam ca nu am scapare. Imi amintesc cum am asteptat cuminte sa urce Scorpions pe scena iar mai apoi sa ii vina randul. Imi mai amintesc ca am cantat-o plangand si ca m-a durut mai tare decat orice altceva ascultasem pana atunci. Apoi am mers acasa si ascultatul ei a devenit un ritual. Credeam tot mai tare in ea, in versuri. Nu stiu daca s-a saturat de mine, cert e ca intr-o zi, mesajul ei a devenit realitate.
Locuiam singura in garsoniera mea minuscula din centru dar acum nu mai priveam descumpanita pe fereastra la oamenii ce pareau a avea o viata. Acum aveam si eu una. Ce conta ca nu era in prezent? Era una ce stiam eu ca va veni. Asa zicea cantecul meu. Nu avea cum sa ma minta.
De atunci, de cate ori sunt pusa in situatii din care nu stiu sau nu pot sa ies, imi amintesc de toate portitele de iesire pe care le-am cautat, pe care le-am gasit, pe care le-am construit daca nu au existat! Si stiu ca daca e de plans, voi plange, daca e de suferit, va mocni in mine un foc ce pana la urma se va stinge, daca e de trecut punti, le voi trece, daca nu voi gasi drumul, imi voi croi eu altul!
Va invit sa o ascultati. Sa o auziti. Sa o intelegeti. Sa deveniti dependenti de ea.
And thought the night is young
And we don't know if we'll live to see the sun
The best is yet to come
I know, you know
That we've only just begun
Through the highs and lows
And how can I live without you
You're such a part of me
And you've always been the one
Keeping me forever young
And the best is yet to come!
The best is yet to come!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu