Used to be my child

Azi mi-am petrecut cateva ore intr-o "formula" in care nu am mai facut-o de ceva vreme. Eu, mama si Alexandra, minunea noastra. Ele sunt cele mai importante fete din viata mea. Ali mi-a povestit plina de entuziasm ca maine intra in clasa zero: "trebuie sa vii maine la scoala sa ma vezi si cand ne baga in clasa poti sa mergi acasa." Era serioasa si avea privirea aia pe care o foloseste ca sa se asigure ca nu o refuzi. Mi-a aratat colectia de papusi achizitionate de cand nu ne-am mai vazut, mi-a povestit cum a fost aseara la o petrecere unde erau doar trei copii romani, restul erau toti din Bucuresti :)- voia sa zica ca erau maghiari, ne-am plimbat cu masina si am cantat impreuna Perfect fara tine, Vama. 

Orele alea mi-au lasat un gust amar. Alexandra mea e mare. Nu mai e copilul rasfatat care abia merge singura in picioare dar iti urla din toti plamanii pentru ca nu ii cumperi o suzeta. Nu mai e fetita care are, ca al doilea cuvant, de ce-uri. Nu mai iese cu papusi pe strada, e plina de codite, de agrafe si de haine asortate. Alexandra mea, care e practic Alexandra lor, a devenit Alexandra care de maine merge la scoala.

Inca nu imi dau seama cand si cum au trecut anii astia.
Am intrebat-o azi daca stie cati ani am. Mi-a raspuns: 40?! Apoi am intrebat-o daca ea simte cat de repede trece timpul. A zis ca nu. Si m-am linistit. Ei ii e bine asa. Ia zilele una cate una, nu are nicio asteptare si nicio dezamagire. Strange bani de un leu pentru concediu. Si crede in Mos Craciun.

Au trecut prea multe primaveri de cand am luat-o in brate pentru prima data. Era atat de mica si de fragila. Mi-au ramas urmele degetelor in capusorul ei moale. Si urmele unei iubiri neconditionate in inima. Candva plangea cand plecam de la ea. Acum imi face cu mana. Zicea ca sunt sora, nu matusa ei. Acum nu mai vorbim despre asta. Ma punea sa ii promit ca nu ma casatoresc niciodata si ca ea va fi singurul meu copil. Acum ma roaga sa ii dau ei masina mea, cand creste mare. Mi-e frica ca mai clipesc o data si vine ziua aceea.

Silent all these years...