luni, 7 septembrie 2015
Treisprezece
Exista zile care ne ingenuncheaza, schimbandu-ne sufletul pentru restul vietii. Exista oameni care atunci cand pleaca de langa noi ne transforma. Exista intamplari pe care, oricat incerci sa le intelegi, nu reusesti niciodata. In urma cu 13 ani, in timp ce ma uitam pentru ultima oara in ochii Tatei, inima mea a imbatranit subit si pentru cateva clipe a incetat, alaturi de a Lui, sa mai bata. De atunci cursul ei a fost mereu cu intreruperi. In timp, am invatat ca sa renunt nu e o optiune. Am mai invatat ca supravietuirea nu mi se datoreaza mie neaparat, ci lucrurilor ce au ramas in urma Lui, atat in mine, cat si in jurul meu. In urma cu multi ani, prietena mea Lavinia mi-a spus, printre altele, sa citesc toate cartile pe care le-ar fi citit, sa vizitez toate locurile ce i-ar fi placut, sa fac toate lucrurile ce n-a apucat sa le faca. De atunci, asta fac mereu. Si asta voi face pana in ziua in care i le voi povesti.
Tot ce sunt azi se datoreaza unei zile de 7 septembrie din urma cu 13 ani. Ziua aceea ce atunci m-a ingenuncheat, intr-un mod pe care cuvintele nu l-ar putea descrie, mi-a devenit ancora si ma va salva, mereu, de lume, de intuneric, de mine. Poti sa simti, privind in urma, ani intregi de absenta. Iti dai insa seama ca defapt tu, dintre toti oamenii din jurul tau, nu ai fost nicio clipa singura. Ca ti-a stat mereu alaturi. Ca iti va sta mereu. Ca intrebarile care incep cu "de ce..."nu isi au rostul. Ca lucrurile se intampla pur si simplu. Iar tu esti dator sa iti faci partea ta pana la capat, oriunde ar fi capatul asta. Ca un pod, o data ce l-ai vazut, te poti decide doar daca sa il treci, sau sa il arzi, dar nu te poti preface ca nu il vezi. Ca pe oamenii din jurul tau nu trebuie sa ii intereseze bucatile lipsa din tine si ca nu e treaba lor sa te intregeasca, ca nu esti un puzzle, ca poti fi un tot chiar si cu piese lipsa. Ca fiecare rasarit e o sansa ce ti se da. Si ca sansele astea sunt numarate.
Unde ai fost in toti anii astia, fizic, conteaza mai putin. Esti cu mine, in suflet, in fiecare zi. Iar de acolo nicio dimensiune nu mi te poate lua.
Treisprezecele de azi nu e cu ghinion. Treisprezecele de azi e despre ingeri.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu