duminică, 8 februarie 2015

Big girls cry




De ceva vreme nu mai stiu daca sunt pe drumul cel bun, nu stiu nici macar daca sunt pe vreun drum, stiu insa ca acum daca sunt singura, sunt singura doar eu cu mine, ca nu mai vreau sa fug de nimic, ca, daca ma sufoc, ma sufoca doar neputinta mea de a umple un gol, nu o prapastie ce se adanceste.

Demonii din noptile tarzii in care te caut fara incetare au obosit si au inceput sa adoarma singuri, neleganati. Timpul a curatat fiecare locusor din casa si din inima iar acum miroase a lavanda, nu a tine, nu a noi, nu a promisiuni scrise pe ziduri albe, inca nevopsite. Afara miroase a zapada si a lacramioarele de la tine ce inca nu au inflorit. Dorul a devenit un cuvant ca oricare altul iar ochii au inteles ca o vreme nu vor mai zambi. Renuntarea nu mai e o temere ci o realitate. Azi a trecut, Maine e o alta zi iar Ieri nu mai exista.

Imi tot rasuna in minte o fraza de-a lui Bukovski in care zicea ca "o dragoste ca aceea era o adevarata boala, una din care nu iti revii cu adevarat niciodata". Poate ca sunt bolnava. De tine si de lipsa ta. Dar nu mai caut cu disperare leacuri vindecatoare, tratamente scumpe si elevate ce au functionat la unii, ierburi babesti ce au functionat la altii. Nimic nu se prinde de mine. Nimic nu se desprinde de tine.
Time will heal. It will. I'll wait.




I may cry ruining my makeup
Wash away all the things you've taken
I don't care if I don't look pretty
Big girls cry when their hearts are breaking.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu