M-am obisnuit sa fac "bine". Indiferent care ar fi cuvintele pe care le-ar urla inima mea, buzele mele rostesc acelasi raspuns: bine. Oamenii nu sunt pregatiti sa auda altceva, "ce faci?" a devenit atat de mecanic incat tine loc de salut. Nu stiu daca nu ne pasa sau doar suntem absorbiti de era asta in care ne aflam, in care nu avem timp de nimic, cu atat mai putin de problemele oamenilor de langa noi, cert e ca trăim alaturi de oameni despre care nu stim nimic din ce li se intampla cu adevarat si asta pentru ca, atunci cand ei isi rezuma raspunsul la "bine" noi nu suntem in stare sa simtim nuantele.
Pe facebook fericirea e la ordinea zilei. Am devenit experti in a o mima. M-am saturat atat de tare de cliseul "te-am vazut pe facebook, ce bine iti merge", de parca faptul ca zambesti intr-o poza iti pune lumea la picioare, de parca check in urile te fac sa dormi noaptea mai bine, de parca un like il aduce mai aproape pe omul de care ti-e dor.
Oamenii vad, pe de o parte, ce ii lasam sa vada, si pe de alta, ce isi doresc sa vada. Nici nu am stiut daca sa rad sau sa plang cand un coleg de birou, un om care ma vedea zi de zi, a concluzionat ca eu nu am prea iubit pentru ca nu am parut a suferi dupa o despartire.
Faptul ca nu vedem un om la pamant nu inseamna ca nu a fost ingenuncheat. Faptul ca-si duce cu demnitate o cruce ce nu-i indoaie, aparent, spatele, nu inseamna ca nu trebuie sa punem umarul sa-l ajutam. Faptul ca nu ne cere ajutorul nu inseamna ca nu are nevoie de el.
Ultima oara cand am insistat sa ma vad cu o prietena pentru ca simteam ca ceva nu e in regula in binele ei, a izbucnit în lacrimi si mi-a spus ca vrea sa divorteze, ca nu mai poate. Era casatorita de nici 3 luni si atat de fericita in pozele de pe facebook...
Tu cat de bine stii ce fac oamenii de langa tine? Cat de tare iti pasa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu