Inimi captive

Ce ii ramane de facut unei inimi ce e prinsa captiva intr-o dragoste in care nu se mai regaseste? Ce ne ramane de facut cand ceea ce incercam sa salvam seamana tot mai putin cu ce era de demult? Ma uit in ochii tai...nu te mai vad, nu esti tu, nu de tine m-am indragostit. Cine a venit in locul tau? Nu te vreau, nu te mai vreau, nu asa, nu pe tine...

Mi-ai promis ca ma vei face fericita, iti mai amintesti oare? 

Ce ii ramane de facut unei inimi sangerande? Cui sa-i ceara ajutor? Cui sa-i spuna?
De ce nu ne tinem promisiunile? De ce ne transformam in monstrii? De ce-mi iei lumina? De ce-mi iei tineretea? De ce? De ce nu ma mai lasi sa respir?
Curand voi pleca...simt asta. Voi pleca spre zari indepartate, necunoscute, nepopulate. Nu imi voi mai vinde niciodata inima in schimbul unui zambet.
Ce-i ramane de facut unei inimi ce se trezeste in brate straine? Ce saruta buze reci, ce se uita in ochi goi? Poate doar sa ramana, sau sa plece. Cale de mijloc sau jumatati de masura nu vrea,  s-a saturat de ele...

Ma uit la tine.... si inca simt...
Mi-e frig dintr-o data si tremur. Incerc sa-mi amintesc o zi, una de demult, o prima zi, prima privire, prima atingere, primul sarut, primul "te iubesc", prima promisiune indeplinita. Si le revad ca intr-un film vechi ce se tot intrerupe, e alb-negru, chiar cenusiu. Si-mi amintesc ca trebuia sa fie color...
Si-mi amintesc ca trebuia sa fim fericiti...