luni, 18 martie 2013

Let go




Am trait mereu in umbra ta. Tu ai fost mereu cea frumoasa, cea tanara, cea plina de viata. Rasul tau se auzea din alta lume si cand intrai in casa se lumina tot.
Am trait mereu in umbra ta dar nu m-a deranjat niciodata. Aveai o forta de a pune lumea in miscare cum nu am mai vazut. Faceai lucrurile sa vibreze si pe mine, o data cu ele. Ai transformat tot in lumea mea. Mi-ai deschis in fata un cer plin de stele cum nu mai vazusem pana atunci. Ti-am pus lumea la picioare si un diamant pe deget.
Cere-mi sa ma intorc. Nu mai pot trai departe de tine. Nu mai pot respira alt aer decat cel care ramane de la tine. Cere-mi sa ma intorc si las tot intr-o singura clipa, pentru o singura clipa cu tine. O clipa cu tine inseamna defapt o eternitate. Imi ajunge. Doar cere-mi.

Nu pot sa iti cer asta. Si nu poti sa imi ceri asta. Poate daca nu m-ar fi obsedat ani intregi Jocul Ielelor, poate daca as fi crezut ca si dragostea imperfecta e tot dragoste, daca as fi crezut in plecari si reveniri, in tertipuri si razbunari, in alt eu si in alt tu... poate asa, si repet - poate- ti-as zice sa vii, daca vrei. Dar sa iti cer sa te intorci - niciodata!






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu